Guvernul flamand i-a dat Fluvius misiunea de a pregăti eliminarea treptată a rețelei de gaz natural. 2,4 milioane de familii și mici întreprinderi vor trebui să își găsească o altă sursă de încălzire în următorii 24 de ani. Într-o comună, până la 86% dintre locuințe sunt încălzite cu gaz, în timp ce în altele procentul este de doar un sfert. Iată care sunt comunele cele mai dependente și ce înseamnă asta pentru locuitorii lor.

(Staff: Belgia / Energie & Climă)

Guvernul flamand a făcut un pas decisiv către o Flandră fără gaze naturale. În această vară, executivul a aprobat un proiect de decret care îi încredințează operatorului de rețea Fluvius misiunea de a pregăti demontarea treptată a rețelei de gaz natural din Flandra. Deși nu există o dată explicită pentru închiderea definitivă a robinetului, orizontul este clar: 2050, anul în care regiunea vrea să fie neutră din punct de vedere climatic. Gazul natural este un combustibil fosil, iar arderea lui eliberează CO₂, ceea ce îl face incompatibil cu obiectivul climatic asumat.

Ce înseamnă asta în practică?

Fluvius va trebui să întocmească, la fiecare patru ani, planuri de ieșire din rețea, cu o perspectivă de zece ani. Acestea vor conține liste concrete de locuri unde racordurile la gaz vor fi scoase din funcțiune. „Va fi o listă concretă de locații unde rețeaua de gaz va fi oprită”, a explicat Fluvius. Primele zone vizate vor fi cele în care există deja alternative durabile – rețele de termoficare sau cartiere în care majoritatea locuitorilor au trecut deja la pompe de căldură electrice.

Ulterior, și restul utilizatorilor de gaz vor primi notificări cu privire la momentul la care racordul lor va fi închis. În unele cazuri, ultimele familii de pe o stradă sau dintr-un cartier vor putea fi deconectate obligatoriu de la rețea, dacă vor refuza să facă tranziția. Ministrul flamand al Locuințelor și Climei, Melissa Depraetere (Vooruit) , promite însă o abordare „socială”, pentru a nu lăsa pe nimeni în urmă.

65% dintre locuințe se încălzesc cu gaz natural

Astăzi, 65% dintre locuințele din Flandra sunt încălzite cu gaz natural. Însă în spatele acestei medii naționale se ascunde o variație uriașă de la o comună la alta. O analiză a presei flamande arată că, în timp ce în unele comune doar un sfert dintre locuințe folosesc gazul pentru încălzire, în altele procentul urcă până la 86% .

Comunele cu cea mai mare dependență de gaz natural

Potrivit analizei publicate de Gazet van Antwerpen și Het Laatste Nieuws, comunele cu cea mai mare dependență de gaz natural sunt:

• Stabroek (provincia Antwerpen) – cea mai dependentă comună, cu peste 86% dintre locuințe încălzite cu gaz
• Wijnegem (Antwerpen)
• Vilvoorde (Brabantul Flamand)
• Niel (Antwerpen)
• Hemiksem (Antwerpen)
• Drogenbos (Brabantul Flamand)

Aceste localități se află în principal în zona metropolitană a Anversului și în centura Bruxelles-ului, unde rețeaua de gaz a fost extinsă masiv în a doua jumătate a secolului XX, iar locuințele sunt conectate aproape în totalitate la această sursă de energie.

Comunele care au început deja tranziția

La polul opus, opt orașe și comune flamande s-au angajat deja, încă din 2021, să își facă întregul teritoriu fără gaz natural sau păcură până în 2050. Este vorba despre: Beersel, Brugge, Gent, Kortrijk, Leuven, Mechelen, Oostende și Turnhout . Acestea și-au propus să atingă obiectivul prin pompe de căldură și rețele de termoficare alimentate din surse regenerabile, și au cerut în repetate rânduri un cadru legislativ mai clar și sprijin financiar din partea autorităților flamande.

Ce înseamnă pentru locuitori?

Tranziția nu va fi nici ieftină, nici simplă. Multe locuințe din comunele cu dependență ridicată au fost construite în perioada postbelică, în jurul rețelei de gaz, și nu sunt pregătite pentru pompe de căldură sau izolații avansate. Costurile de renovare pot fi semnificative, iar pentru familiile cu venituri mici, trecerea la o altă sursă de încălzire poate fi o povară grea.

În plus, cu cât mai puțini utilizatori rămân conectați la rețea, cu atât costurile fixe de întreținere se împart la un număr mai mic de oameni, ceea ce duce la facturi mai mari pentru cei care nu au făcut încă tranziția. Acesta este un cerc vicios pe care autoritățile vor să îl gestioneze cu grijă, pentru a evita ca cei mai vulnerabili să rămână prinși între facturi tot mai mari și costuri de renovare inaccesibile.

Un cadru legal care se conturează

Deja, racordarea noilor clădiri la rețeaua de gaz natural este interzisă în Flandra începând cu 1 ianuarie 2025 pentru locuințe și clădiri nerezidențiale noi. În plus, din 1 ianuarie 2026 , noile construcții trebuie să implementeze obligatoriu alternative de încălzire, cum ar fi pompele de căldură sau racordarea la rețele de termoficare. Practic, construcțiile noi din Flandra nu mai pot primi deloc racord la gaz natural.

Concluzie

Eliminarea gazului natural din Flandra nu este doar o decizie politică, ci o transformare profundă care va schimba viața a milioane de oameni. De la comunele foarte dependente de gaz precum Stabroek, până la orașele care au început deja tranziția, fiecare localitate va trebui să își croiască propria cale. Iar pentru locuitori, provocarea nu este doar una tehnică sau financiară, ci și una de adaptare la o nouă realitate energetică. Întrebarea care rămâne este dacă ritmul tranziției va fi suficient de alert pentru a atinge ținta din 2050, dar și suficient de echitabil pentru ca nimeni să nu fie lăsat în urmă.