Pe o rețea socială, povestea performance-ului „Rhythm 0” al artistei sârbe Marina Abramović a stârnit mii de reacții. Unii au văzut în el o dovadă a monstruozității umane. Alții au spus că artista este o satanistă. Iar unii au întrebat: „De ce nu a oprit spectacolul?”

(Staff: Global / Artă & Societate)

O masă cu 72 de obiecte – de la un trandafir la un pistol încărcat

În 1974, la Napoli, artista sârbă Marina Abramović a realizat unul dintre cele mai șocante performance-uri din istoria artei. Pe o masă a așezat 72 de obiecte: o felie de tort, un trandafir, un cuțit, un clește, dar și un pistol cu un glonț. Lângă ele, un bilet pe care scria: „Sunt obiectul. Îmi asum întreaga responsabilitate.” Timp de șase ore, publicul putea face orice dorea cu ea.

Primele ore: ezitare și gesturi blânde

La început, nimeni nu îndrăznea să se apropie. Unii i-au întors corpul, i-au ridicat brațele în aer sau au atins-o ușor. Dar, pe măsură ce timpul trecea, limitele s-au încețoșat. La un moment dat, un spectator i-a tăiat hainele cu o foarfecă. A urmat un altul, apoi altul. Curând, artista era complet goală.

Violența a venit firesc

Ce a urmat a fost un coșmar. Cineva a desenat cuvinte obscene pe corpul ei. Altul a tăiat-o cu un cuțit și i-a băut sângele. Un participant a încercat să o violeze. Iar unul dintre spectatori a luat pistolul, l-a încărcat și l-a îndreptat spre capul ei. Doar intervenția altor persoane a împiedicat o tragedie.

„În șase ore am învățat mai multe despre oameni decât în toată viața”

Abramović a declarat mai târziu că, atunci când spectacolul s-a încheiat și s-a ridicat de pe scaun, toți spectatorii au fugit. Nu au suportat să se confrunte cu ceea ce făcuseră. „A fost un experiment teribil”, a spus ea. „Am învățat că dacă lași oamenii să facă ce vor, te vor distruge.”

Ce spun comentariile – de la oroare la acuzații

Postarea a atras sute de comentarii. Unii au spus că experiența demonstrează cât de violentă poate fi natura umană atunci când nu există consecințe. Alții au acuzat-o pe Abramović că este o satanistă, că face „sacrificii umane” și că ar fi avut relații sexuale cu cadavre. O altă voce a adus în discuție faptul că artista ar fi putut opri oricând spectacolul, ceea ce face ca experimentul să fie mai degrabă o piesă de teatru decât o știință.

Concluzie: O oglindă a umanității