În timp ce atenția globală s-a mutat spre Orientul Mijlociu, președintele ucrainean continuă să viziteze tranșeele, să doarmă în trenuri și să mențină vie speranța unui popor epuizat. Însă acasă, loialitatea începe să cedeze locul nemulțumirii, iar cel mai mare test al conducerii sale abia acum vine din interior.

(Staff: Ucraina / Politică & Război)

Când Volodimir Zelenski a refuzat oferta de a fi evacuat de aliații occidentali, în primele zile ale invaziei ruse, părea aproape un personaj de film – tânăr, hotărât, cu chipul curat și privirea unui om care refuză să se predea. La cinci ani de război, acel chip s-a schimbat ireversibil. Pielea este brăzdată de riduri adânci, bărbia a devenit un permanent amestec de fire albe, iar ochii poartă greutatea a nenumărate nopți pierdute. Trăsăturile s-au ascuțit, privirea s-a îngreunat – un bărbat de 48 de ani care arată ca și cum ar fi trăit o viață întreagă în ultimii cinci.

„Vreau cafea” – ritualul zilnic al unui președinte sub presiune

Un colaborator apropiat a estimat că Zelenski bea cel puțin zece cești de cafea pe zi. Când cineva i-a oferit apă noaptea, a refuzat scurt: „Vreau cafea”. Dormitul este un lux pe care și-l permite în medie cinci ore pe noapte. Vocea i s-a răgușit, iar tusea îl întrerupe din ce în ce mai des. În timpul unei călătorii la trupele din est, jurnaliștii de la New York Times au stat de vorbă cu el în trei rânduri: pe o bancă din parc, într-un post de comandă subteran și în trenul de întoarcere la Kiev. De fiecare dată, conversația a fost întreruptă – de lapoviță, de o alertă aeriană, de nevoia de a răspunde la încă o criză.

Frontul uitat al lumii

Pe când lumea urmărea războiul din Orientul Mijlociu, rachetele Patriot care ar fi trebuit să apere cerul Ucrainei au fost consumate în altă parte. Zelenski știe că atenția globală este o resursă la fel de prețioasă ca și muniția. În Donbas, linia frontului este la mai puțin de 16 kilometri de orașul Kramatorsk. Acolo, oamenii încă își plimbă câinii, iar magazinele sunt deschise. „Nu este vorba despre kilometri, este despre oameni”, a spus el, privind steagul ucrainean care flutura în apropiere.

Cel mai mare test: acasă

După cinci ani de război, loialitatea nu mai este nelimitată. Fostul ministru al Apărării, Mikailo Fedorov – un aliat de lungă durată, concediat în iulie după doar șase luni în funcție – a cerut organizarea de alegeri prezidențiale în timpul războiului. Este cea mai directă provocare internă la adresa lui Zelenski de la începutul invaziei. Fedorov nu l-a numit direct pe președinte, dar a vorbit despre un „sistem de guvernare în criză” și despre corupție care subminează efortul de război. Sondajele arată că 67% dintre ucraineni cred că Zelenski ar trebui înlocuit după război, iar în cazul unui eventual scrutin, Fedorov l-ar învinge.

O democrație ținută în stand-by

Constituția Ucrainei interzice alegerile în timpul legii marțiale, iar organizarea unui scrutin în mijlocul războiului este aproape imposibilă din punct de vedere logistic. Milioane de cetățeni trăiesc în teritorii ocupate sau ca refugiați în străinătate, iar soldații de pe front nu au timp să studieze programe electorale. O încercare grăbită ar fi un cadou pentru propaganda rusă, care deja îl numește pe Zelenski „ilegitim”.

Concluzie

Ucraina a rezistat cinci ani sub loviturile Moscovei, dar fragilitatea vine acum din interior. Zelenski nu mai este tânărul comedian care a inspirat o națiune în 2022. Este un președinte epuizat, care bea cafea pentru a rămâne treaz, care călătorește în tranșee pentru a-și menține armata unită și care se confruntă acum cu ceea ce ar putea fi cel mai mare test al său: pierderea încrederii propriului popor. Într-o lume care s-a obișnuit cu războiul din Ucraina, adevărata bătălie pentru Zelenski abia acum începe.