Un utilizator care a devenit în cele din urmă cetățean australian împărtășește experiența sa: interogatorii la graniță, confuzii de identitate, reguli de viză care „nu au prea mult sens” și separarea de partenera australiană timp de un an. „A meritat, dar a fost incredibil de dificil.”

O întrebare aparent simplă pe platformele sociale – „Cât de ușor este să imigrezi în Australia?” – a primit un răspuns sincer, plin de umor și detalii dure din partea unui utilizator care a trecut prin tot procesul. Concluzia lui? „Bloody hard, mate” (Forte de greu, prietene) .

„Partenera mea era australiană – și tot a fost extrem de dificil”

Prima surpriză pentru autor este că nici măcar faptul de a avea un partener australian nu simplifică semnificativ procesul. Dimpotrivă, regulile par a fi concepute pentru a testa răbdarea și determinarea celor care încearcă să intre în țară pe calea reunificării familiale .

Sfatul său pentru cei care visează la o relație cu un australian este aproape cinic: „Dacă întâlnești un australian la Londra și crezi că ar putea fi un viitor acolo, atunci este momentul să-l rogi să deschidă un cont bancar comun cu tine – înainte să-i întrebi măcar numele. Și începe să contribui la ipoteca lor. Vei avea nevoie de o mulțime de dovezi de genul acesta dacă vrei să ai vreo șansă să obții o viză de partener” .

Interogat la graniță și confundat cu un omonim

Autorul povestește că, în timpul celei de-a doua șederi de trei luni în Australia, a fost escortat de forțele de frontieră și interogat toată noaptea. „Ați fost în Australia un an întreg” , i s-a spus. „De ce?” .

Când a încercat să corecteze – el stătuse doar trei luni – acuzația a fost clară: „Mintiți” . Răspunsul său logic – „Puteți verifica pașaportul, nu? Sunteți forțele de frontieră” – nu a contat. Motivul? Cineva cu același nume ca al lui fusese în Sydney cu un an în urmă în vacanță, iar autoritățile par să nu facă diferența. „Așa că sper că nu te cheamă ‘John Smith’” , adaugă el ironic .

Consecința a fost dură: întoarcerea în Regatul Unit și un an de separare de partenera sa, în timp ce construiau dovezi ale relației .

Vizele de muncă: nici calificările de top nu garantează succesul

Deși autorul avea calificări de inginer software și inginer în domeniul petrolului și gazelor – meserii aflate constant pe listele de skills necesare în Australia – acest lucru nu a contat. „Un consultant în vize susținea că poate aduce pe oricine în țară… dacă era indian și putea lucra într-o bucătărie. Pentru mine, însă, a spus că nu există nicio șansă” .

Nici vizele sponsorizate nu au fost o soluție. Autorul explică motivul: dacă un angajat nu se prezintă la noul loc de muncă, alegând o cale mai distractivă prin outback pentru a bea bere și a petrece sub stele, angajatorul este cel care plătește costurile autorităților pentru a-l găsi. Acest risc îi face pe angajatori să prefere un localnic în locul unui „flight risk” .

Care este cea mai bună șansă?

Răspunsul autorului este, din nou, cinic: „Cea mai bună șansă este o viză de working holiday sau o viză de student, și să te căsătorești cu primul australian pe care reușești să-l convingi. Poate că mita funcționează? Dacă ești norocos, poți mitui pe cineva cu goon (vin vrac)” .

„A meritat, totuși”

În ciuda tuturor obstacolelor, autorul a devenit în cele din urmă cetățean australian. „A fost una dintre cele mai mândre zile ale vieții mele. Este o cultură frumoasă și o cultură de care să fii mândru” .

El încheie cu o notă de precauție: „Cele de mai sus sunt experiențele mele. Regulile privind vizele se schimbă în timp, iar situația ta este foarte probabil diferită de a mea” .

Concluzie: un sistem dur, dar nu imposibil

Povestea utilizatorului ilustrează ceea ce mulți imigranți știu deja: sistemul de imigrare australian este unul dintre cele mai stricte din lume. Chiar și pentru cei cu parteneri localnici sau calificări de top, drumul poate fi plin de obstacole birocratice, întârzieri și decizii aparent arbitrare. Cu toate acestea, pentru cei care reușesc, recompensa este una imensă: apartenența la o cultură și o țară pe care o descrie drept „frumoasă” și „demnă de mândrie” .

(Staff: Australia / Imigrare & Viață)