Un bărbat care a trăit în Flandra și Congo își amintește cu amărăciune de incidente umilitoare de la studenții și profesorii francofoni, punând la îndoială baza mutuală a respectului lingvistic în Belgia.
Întrebarea, care atinge un nerv sensibil în dinamica comunităților belgiene, a primit un răspuns personal și plin de pasiune de la un cetățean care a trăit pe ambele părți ale barierei lingvistice. Autorul, care a copilărit în Antwerpen (Anvers) și a studiat mai târziu în Congo, împărtășește amintiri care ilustrează o atitudine de superioritate și dispreț profundă față de limba olandeză din partea unor francofoni.
Amintiri traumatizante: de la „oamenii buni vorbesc franceză” la „porc jegos flamand”
Autorul relatează două incidente emblematice:
- La universitate, în Leuven (Louvain): S-a prezentat în olandeză colegilor de cămin. Răspunsul primit: „Ici, les gens bien parlent français” („Aici, oamenii buni vorbesc franceză”). O afirmație pe care o numește „aroganță pură”.
- La Lovanium, în Kinshasa (Congo): A fost mustrat de un profesor chirurg belgian francofon cu insulte precum „sale cochon de flamand” („porc murdar flamand”). După intervenția tatălui său (care era prieten cu rectorul), profesorul s-a scuzat cu argumentul incredibil: „Je ne savais pas que vous étiez néerlandais” („Nu știam că ești olandez”). O nuanță care, potrivit autorului, arată că disprețul era rezervat flamanzilor belgieni, nu neapărat vorbitorilor de olandeză din Olanda.
O concluzie dură: „o aversiune înfierbântată”
Aceste experiențe, alături de multe alte refuzuri de a vorbi limba olandeză, l-au făcut pe autor să dezvolte o „aversiune înfierbântată” față de valoni. El evită în mod activ contactul cu ei, preferând să vorbească în engleză chiar și atunci când ar putea folosi franceza. Recunoaște că probabil există și valoni amabili, dar nu dorește să riște să întâlnească din nou atitudinea anterioară.
Reacții în comentarii: O dezbatere polarizată
Experiența autorului a declanșat o avalanșă de comentarii care arată o realitate complexă și divergentă:
- Confirmări: Mulți flamanzi își relatează propriile experiențe negative: polițiști care refuză brusc olandeza când află că vorbitorul este flamand, nu olandez; ospătari care pretind a nu înțelege.
- Contrapuncte: Alții, inclusiv olandezi care lucrează în Valonia, notează o schimbare pozitivă și mai multă bunăvoință în ultimii ani, sau subliniază că atitudinile politice nu reflectă întotdeauna pe cele ale oamenilor obișnuiți.
- Nuanțe: Un comentator remarcă că „respectul se câștigă dându-l” și că generalizările sunt periculoase, diferențiind între retorica politică divizivă și interacțiunile interpersonale.
De unde vine această percepută lipsă de respect?
Analiștii sociolingvistici ar identifica mai multe rădăcini istorice:
- Istoria socială: Pentru secole, franceza a fost limba administrației, justiției, armatei și elitei în Belgia, în timp ce olandeza era asociată cu țărănimea și clasa muncitoare. Această ierarhie a lăsat urme profunde.
- Impunerea lingvistică: După independența Belgiei în 1830, statul a fost unitar și francofon. Învățământul superior în olandeză a fost aproape inexistent timp de peste un secol, forțând orice flamand ambițios să se francofonizeze.
- Dinamica puterii: Percepția că flamanzii, odată ce și-au câștigat drepturile lingvistice și au devenit mai prosperi, „domnesc” acum în politică, poate crea resentimente pe partea valonă, care se manifestă prin refuzul de a adopta limba „celuilalt”.
Concluzie: Răni vechi care se vindecă lent, dar nu s-au închis
Povestea autorului este mai mult decât o simplă plângere; este un testament al unei răni psihologice colective încă deschise. Ea arată că dincolo de legile privind utilizarea limbilor, există un strat profund de atitudini, prejudecăți și traume istorice. În timp ce realitatea zilnică se schimbă (mai mulți tineri valoni învață olandeza, există mai multă cooperare), experiențele personale dureroase precum cele relatate aici servesc ca o amintire că adevărata reconciliere lingvistică necesită nu doar cunoștințe, ci și respect autentic reciproc – și că aceasta din urmă poate fi cel mai greu de obținut.
(Cristin Tomeci © 2026 – Staff: Belgia / Societate & Limbă)
Lasă un răspuns