ANALIZĂ

Liderul suprem al Iranului consideră că este de datoria sa să răzbune moartea șefului Hamas, Ismail Haniya. Surse bine informate prevăd o ripostă precum cea din aprilie. Un atac spectaculos, dar fără prea multe pagube. Luptând așa cum fac căprioarele. Dar chiar și asta scapă uneori de sub control, iar Iranul are alte modalități de a răni Occidentul fără a risca prea mult, avertizează jurnalistul nostru de externe Guy Van Vlierden.

(Guy Van Vlierden 02-08-24, 09:00 Ultima actualizare: 09:19 Sursa: Het Laatste Nieuws)

Este întotdeauna impresionant când doi cerbi roșii se luptă. Animalele care cântăresc până la 200 de kilograme se lovesc cu coarnele lor ascuțite ca briciul. Au pentru ce să ucidă. Dar, de regulă, nu o fac și rămâne o luptă simbolică. La fel s-a întâmplat și în aprilie, după atacul israelian asupra ambasadei Iranului în Siria, în care și-a pierdut viața un general de rang înalt.

Iranul era dator să riposteze și a trimis mai mult de 300 de rachete și drone spre Israel. Împreună, acestea transportau 60 de tone de explozibili. Dar au provocat relativ puține pagube, deoarece operațiunea fusese notificată în prealabil prin canale diplomatice. Literalmente telefonat, permițând ca majoritatea proiectilelor să fie interceptate la timp.

Din nou simbolic

Ceva de genul acesta este din nou intenția Teheranului, a aflat ziarul „The New York Times”. Surse din cadrul regimului iranian ar fi precizat că doresc în continuare să împiedice escaladarea totală a conflictului, oricât de mult ar amenința ayatollahul Ali Khamenei. Ceea ce doresc în special să prevină este ca Statele Unite să fie forțate să joace un rol mai activ.

Israelul a răspuns în aprilie prin atacuri aeriene asupra Isfahanului, unde se află o mare parte a programului nuclear iranian. Dar a distrus doar o stație radar de acolo

Așadar, o ripostă în mare măsură simbolică, la care Israelul ar putea răspunde simbolic. Acesta a răspuns în aprilie prin atacuri aeriene asupra Isfahanului, unde se află o mare parte a programului nuclear iranian. Însă acestea au distrus doar o stație radar și au lăsat neafectată baza militară adiacentă. O luptă între căprioare.

Riscul unei erori capitale

Poate acest lucru să elimine pericolul? Nu chiar. Chiar și în lumea animalelor, o astfel de confruntare se soldează uneori cu un eșec. În mod accidental. Oricum, este nevoie ca o singură rachetă să cadă greșit și să provoace multe victime civile pentru a duce la o escaladare. Un risc care devine mai mare dacă Iranul permite din nou aliaților săi, precum rebelii houthi din Yemen, să tragă.

Vorbind de aliați, rămâne de văzut, de asemenea, cum va răspunde miliția libaneză Hezbollah la atacul israelian anterior în care a murit marți comandantul său Fouad Shukr. De asemenea, se spune că Hezbollah nu este dornic de un război deschis, dar ar putea să riposteze participând la represaliile iraniene și să crească și mai mult riscul unei greșeli capitale.

Tentativă de asasinat împotriva persoanelor celebre

Iranul ar mai putea decide și alte acțiuni. Urmând exemplul israelian, ar putea încerca să pună în aplicare o tentativă de asasinat împotriva cuiva drag Occidentului. De la un politician la orice altă celebritate. Poate face acest lucru oriunde în lume, într-un mod care este suficient de discret pentru a nu reprezenta un risc prea mare.

Pentru a răspunde Occidentului, Iranul ar putea executa și un ostatic precum Ahmadreza Djalali, conferențiar la VUB (Universitatea Liberă Brussel), deținut de șase ani

Dispune de suficiente rețele de teroriști pentru a efectua atacuri împotriva unor ținte evreiești, fără a fi nevoie, prin urmare, să le lege direct de uciderea lui Haniya. Și pentru a răspunde cu impunitate Occidentului, ar putea, de asemenea, să execute un ostatic care ne preocupă – cum ar fi conferențiarul Ahmadreza Djalali de la Universitatea Liberă din Brussel, deținut acum de șase ani în Iran.

Pasul spre arma nucleară

„The New York Times” menționează în sfârșit o altă opțiune, care ar fi cea mai periculoasă dintre toate. „Iranul ar putea decide să facă pasul final către dezvoltarea unei arme nucleare”, se spune în articol. Iranul lucrează în acest sens de zeci de ani și faptul că nu dispune încă de o astfel de armă pare mai degrabă o alegere decât o lipsă de capacitate.

La o conferință pe teme de securitate desfășurată în orașul american Aspen luna trecută, ministrul de externe al Statelor Unite, Antony Blinken, încă declara că Iranul ar putea avea materiile prime necesare pentru acest lucru în două săptămâni. „Nu i-am văzut încă hotărând acest lucru”, a adăugat consilierul pentru securitate Jake Sullivan. Dar, potrivit acestuia, la Teheran se discută din ce în ce mai mult despre această posibilitate.

Turcia și Arabia Saudită

Iranul poate spune că nu mai are altă opțiune pentru a se apăra împotriva atacurilor Israelului asupra teritoriului său. Dar într-o lume în care destabilizarea devine o formă de război, dezvoltarea unei arme nucleare este în sine ofensivă. Mai ales în Orientul Mijlociu, unde țări precum Turcia și Arabia Saudită ar putea dori și ele să facă acest pas…

Pagini: 1 2